MPV – multi purpose vehicle – este o categorie de vehicule cu care ne-am obisnuit deja dar mai exista un fel de MPV dar de un tip mai special pentru ca in deplasare “pluteste” deasupra solului, apei, mlastinilor, zapezii, ghetii si cu foarte putine modificari il regasim si in competitii sportive.

Luati o bucata patrata de carton, faceti un orificiu in centru si introduceti un tub care sa fie cu putin mai mic in diametru decat orificiul, adaugati la cele patru colturi niste rondele de 2-3 mm, suflati usor prin tub si este posibil ca bucata de carton sa se ridice. Ati realizat astfel o constructie extrem de simpla care exemplifica principiul „pernei de aer” care sta la baza unuia din cele mai interesante vehicule care nu este avion desi zboara deasupra solului, nu este nici ambarcatiune cu toate ca se deplaseaza pe apa si nu poate fi considerat nici elicopter chiar daca poate ramane la „punct fix”. Dar ce este? Raspunsul este simplu – un hovercraft, materializarea dorintei omului de a se deplasa in cele trei medii cu un singur vehicul.
Ca orice „nou nascut” hovercraftul are o „zi de nastere” – 25 iulie 1959, locul „nasterii’ – Anglia iar „parintele” acestui neobisnuit mijloc de transport a fost Christopher Sydney Cockerell (4 iunie 1910 – 1 Iunie 1999) – innobilat ulterior si devenind astfel Sir Christopher Cockerell. Principiul sustentatiei pe perna de aer avea o oarecare vechime dar dezvoltarea constructiei unor astfel de aparate, fabricarea si utilizarea lor in cele mai diverse scopuri au devenit posibile numai datorita aplicarii inventiei lui Cockerell care a avut geniala idee de a trimite aerul sub vehicul prin intermediul unui jet periferic orientat in asa fel incat acesta asigura atat perna de aer propriu-zisa cat si mentinerea acesteia in perimetrul bazei vehiculului. Jetul de aer era produs de un ventilator montat vertical in centrul aparatului, aerul fiind dirijat spre periferie cu o anumita viteza si la un unghi bine determinat, ambele asigurand o delimitare a cantitatii de aer de sub vehicul – „perna de aer” care a stat la baza tuturor hovercrafturilor construite dupa acea data.
Prima prezentare a unui model al aparatului la care sustentatia era asigurata pe baza inventiei respective a fost facuta insa in 1956 dar cu toate ca demonstratia a fost bine primita Cockerell nu a avut fondurile financiare pentru a o pune in practica dar argumentele in favoarea unui vehicul capabil sa se deplaseze pe orice teren au fost apreciate chiar si de armata care insa l-a considerat ca fiind „secret de stat”. Dupa un an ideea este reactualizata de Ministerul Aprovizionarii care solicita unor firme efectuarea unor studii teoretice si practice pentru a vedea daca inventia poate fi rentabila, firma beneficiara a contractului respectiv fiind Saunders Roe din Cowes (Insula Wight), componenta a grupului britanic Westland Aicraft.
Aparatul experimental denumit SR – N1 (Saunders Roe – Nr. 1) a fost primul vehicul cu perna de aer functional si realizat in marime naturala si a fost folosit in primul rand la numeroase teste si incercari in cele mai diferite conditii. Constructia a fost definitivata in 1959 fiind inregistrata ca „Aparat de zbor neconventional”, a primit indicativul G-12-4 iar primul „zbor” a avut loc la 25 Iulie 1959 odata cu sarbatorirea primei traversari a Canalului Manecii de la Calais la Dover de catre Louis Bleriot. SR-N1 pilotat de seful pilotilor de incercare, comandorul Peter Lamb, s-a ridicat usor la mica inaltime – 22 cm – si a strabatut distanta dintre Anglia si Franta anuntand aparitia unui nou tip de vehicul – hovercraftul.

Gheorghe Eliad
APSR / AIPS