Ingeniozitatea proiectantilor si constructorilor implicati in realizarea masinilor de competitie a dus de nenumarate ori la introducerea si aplicarea in industria auto a unor idei inedite dar eficiente si cu o aplicabilitate pastrata pana azi.

In anul 1965 spectatorii prezenti in tribunele circuitelor de viteza au remarcat cu oarecare surprindere ca una din masinile de competie se deosebea de celelalte printr-o „aripa” fixata in spatele postului de pilotaj prin doi montanti verticali. Aceasta constructie este considerata percursorul aripilor deportante de azi, accesoriu suplimentar sau inclus in designul masinilor de strada, sportive sau de competitie. Constructorul si pilotul acestei masini – americanul Jim Hall, masina – Chapparal 2 D.
La prima vedere s-ar parea ca aceasta inovatie tehnica este aceeasi cu voletul experimentat de Mercedes in 1955 dar cu toate ca la exterior erau unele asemanari principiul era diferit. Mercedes a utilizat un volet doar ca frana aerodinamica (similar flapsurilor din aviatie) in timp ce Jim Hall impreuna cu asociatul si prietenul sau Harp Sharp au realizat o adevarata aripa deportanta, un plan orizontal cu profil aerodinamic aflat in legatura directa cu axa spate, comanda facandu-se prin intermediul unei pedale actionata de pilot cu piciorul stang, cutia de viteze fiind automata.In timpul cursei pilotul tinea apasata pedala astfel incat aripa deportanta nu influenta comportamentul masinii dar inaintea unui viraj pedala era eliberata brusc marind astfel capacitatea de franare pe puntea spate, pozitie pastrata si la iesirea din viraj pentru o aderenta sporita a rotilor motrice si obtinerea unei viteze sporite. In esenta efectul aripii deportante era cu atat mai evident cu cat viteza avea o valoare mai mare si de aici un castig important pe care Jim Hall si Chapparal 2 D le aveau fata de ceilalti piloti atat datorita intarzierii la franare cat mai ales la o accelerare superioara la iesirea din viraj.

Anul 1966 a fost anul in care Jim Hall a adus unele imbunatatiri, motor mai puternic – Chevrolet V 8 de 7000 cmc fata de cel vechi de ”doar” 5300 cmc, ameliorarea coeficientului aerodinamic prin montarea radiatoarelor pe lateral in interiorul masinii, in final un nou nume – Chapparal 2 F cu care Jim Hall s-a prezentat la startul celebrei competitii de anduranta de 24 de ore de la Le Mans. Chapparal a reusit sa puna probleme serioase masinilor principalilor concurenti – Ferrari, Ford – dar in anii imediat urmatori lucrurile s-au schimbat pentru Jim Hall, problemelor financiare li s-au adaugat cele tehnice deoarece General Motors, furnizorul cutiilor de viteza si motoare, a intrerupt colaborarea, toate acestea au facut ca prezenta insolitelor masini de curse sa fie din ce in ce mai rara pe circuitele de viteza.

Solutiile tehnice imaginate de Jim Hall au fost preluate , imbunatatite si utilizate in anii ce au urmat de toti constructorii, mici sau mari, aripa deportanta (montata la spate) si spoilerul (montat in fata) regasindu-se in designul multor automobile moderne si la toate masinile de competitie.

Gheorghe Eliad
APSR / AIPS